"Intre varsta de 2 si 4 ani aproape toti copiii se lasa prada asa-ziselor „toane”, crize de furie necontrolata, cand este imposibil sa te mai intelegi cu ei. In timpul acestora, ei pot incepe sa arunce jucariile si alte obiecte si se pot da si cu fundul de pamant.
Astfel de izbucniri provoaca ingrijorare – uneori chiar si teama – parintilor, dar ele sunt o parte fireasca a procesului de crestere. Tratate cu calm se sting repede, fara urmari de durata asupra copilului. Cam pe la varsta de 5 ani, majoritatea copiilor depasesc stadiul toanelor.
Aceste crize, precum si comportamentul refractar care le insoteste sunt un indiciu ca, pentru prima oara, copilul isi da seama ca este un individ separat de ceilalti, care poate sa-si exprime preferintele si aversiunile proprii. Cu toate acestea, el nu a invatat inca sa ajunga la compromisuri; ori de cate ori ceva sta impotriva vointei sale, apare si un potential conflict.
Aceste crize, precum si comportamentul refractar care le insoteste sunt un indiciu ca, pentru prima oara, copilul isi da seama ca este un individ separat de ceilalti, care poate sa-si exprime preferintele si aversiunile proprii. Cu toate acestea, el nu a invatat inca sa ajunga la compromisuri; ori de cate ori ceva sta impotriva vointei sale, apare si un potential conflict.
Cum sa faceti fata toanelor
Trebuie sa intelegeti ca acestea nu sunt o dovada de neascultare si nici de rea-vointa, ci sunt parte a procesului prin care copilul se adapteaza la lumea din jur. Este inutil sa-l faceti sa va asculte, sa-l certati sau sa-l pedepsiti.
Pastrati-va un calm deplin, plecand din camera, daca este necesar, pentru ca furia copilului sa se consume singura. Nu va lasati atras intr-o confruntare deschisa a vointelor, fiindca furia dumneavoastra nu va face decat sa o alimenteze pe cea a copilului. Faceti apel la ratiunea de adult pentru a evita conflictele – distragandu-l pe copil, de pilda, facandu-l sa rada sau recurgand la unele siretlicuri inofensive, pentru a-l determina sa faca ceea ce doriti de la el.
Foarte obisnuite sunt izbucnirile legate de hrana. Nu-l siliti pe copil sa manance; cata vreme are la dispozitie mancare, el nu va flamanzi. Nu va faceti griji in legatura cu aparitia unor crize de furie in public. Opinia strainilor nu conteaza.
In orice criza de furie, copilul se relaxeaza si puteti din nou sa va intelegeti cu el atunci cand s-a convins ca s-a facut ascultat. Pana cand ajungeti in acel stadiu, tot ce puteti face este sa aveti rabdare.
Cereti sfatul medicului de familie daca va surprindeti reactionand violent la toanele copilului sau daca ele va irita atat de mult incat nu va mai puteti bucura de compania acestuia."
Pastrati-va un calm deplin, plecand din camera, daca este necesar, pentru ca furia copilului sa se consume singura. Nu va lasati atras intr-o confruntare deschisa a vointelor, fiindca furia dumneavoastra nu va face decat sa o alimenteze pe cea a copilului. Faceti apel la ratiunea de adult pentru a evita conflictele – distragandu-l pe copil, de pilda, facandu-l sa rada sau recurgand la unele siretlicuri inofensive, pentru a-l determina sa faca ceea ce doriti de la el.
Foarte obisnuite sunt izbucnirile legate de hrana. Nu-l siliti pe copil sa manance; cata vreme are la dispozitie mancare, el nu va flamanzi. Nu va faceti griji in legatura cu aparitia unor crize de furie in public. Opinia strainilor nu conteaza.
In orice criza de furie, copilul se relaxeaza si puteti din nou sa va intelegeti cu el atunci cand s-a convins ca s-a facut ascultat. Pana cand ajungeti in acel stadiu, tot ce puteti face este sa aveti rabdare.
Cereti sfatul medicului de familie daca va surprindeti reactionand violent la toanele copilului sau daca ele va irita atat de mult incat nu va mai puteti bucura de compania acestuia."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu